Dr. Makis – Terapii alternative împotriva cancerului

Introducere – ce este „turbo cancerul”?

În ultimii ani, unii oncologi și cercetători au observat că anumite tumori au devenit neobișnuit de agresive și se dezvoltă la vârste mai tinere, cu o rapiditate explozivă. Aceste fenomene sunt denumite „tumori turbo” (sau „turbo cancer”). Dr. Makis – medic specialist în diagnostic izotopic (aceasta este o specialitate medicală care utilizează izotopi radioactivi pentru examinarea funcționării organismului și pentru tratarea anumitor boli – de exemplu, tumori. Aici intră PET CT, examinarea SPECT, scintigrafia osoasă, scintigrafia tiroidiană, terapia cu radioiod) și oncolog – a atras atenția, în contextul vaccinurilor mARN COVID-19, asupra faptului că proteina spike a vaccinurilor poate deteriora proteina supresoare tumorală p53, ceea ce poate contribui la dezvoltarea acestor tumori agresive. Proteina p53 ajută în mod normal la prevenirea degenerării canceroase a celulelor, prin urmare deteriorarea acesteia poate accelera creșterea tumorii. Tumorile „turbo” sunt, așadar, afecțiuni canceroase agresive, care sunt mai rezistente la terapiile tradiționale și se răspândesc adesea mai rapid decât se așteaptă. Este deosebit de îngrijorător faptul că astfel de cazuri au fost documentate și la tineri și copii vaccinați.

Confruntându-se cu noile provocări ale oncologiei, crește interesul pentru terapiile alternative împotriva cancerului. Aici intră în discuție utilizarea medicamentelor vechi, binecunoscute, în scopuri noi, adică medicamentele off-label sau medicamentele reutilizate. În special medicamentele antihelmintice – cum ar fi fenbendazolul, mebendazolul și ivermectina – au intrat în centrul atenției. Acestea sunt medicamente ieftine și sigure, dezvoltate inițial împotriva paraziților, despre care cercetările de laborator și pe animale au demonstrat în mod repetat efecte anticancerigene. Mai mult, există deja numeroase rapoarte de caz la oameni, care descriu regresia tumorilor avansate, în stadiul patru, în urma utilizării acestor medicamente. În cele ce urmează, vom analiza rolul acestor trei substanțe active în tratamentul tumorilor – în special al cancerelor „turbo”: cum acționează, ce rezultate s-au obținut cu ele la animale și oameni, ce protocoale s-au răspândit și de ce sunt importante medicamentele off-label, adică medicamentele reutilizate, în oncologie.

Fenbendazol – antihelminticul pentru câini, ca medicament anticancerigen uman?

Fenbendazolul este un antiparazitar cu spectru larg, utilizat de decenii pentru deparazitarea animalelor de companie (în special a câinilor). Deși nu este autorizat oficial pentru uz uman, este foarte similar din punct de vedere chimic cu mebendazolul, destinat uzului uman. Interesul pentru fenbendazol în terapia cancerului a început în principal cu povestea lui Joe Tippins – un bărbat din Oklahoma care avea cancer pulmonar cu celule mici în stadiul 4, iar oncologii săi practic l-au trimis acasă să moară, dându-i mai puțin de 1% șanse de supraviețuire. Tippins, însă, la sugestia unui prieten medic veterinar, a început să ia fenbendazol împreună cu câteva suplimente și în cele din urmă a devenit complet asimptomatic, adică s-a vindecat de cancerul terminal. Acest caz s-a răspândit rapid pe internet și a atras atenția multor pacienți cu cancer în stadiu tardiv asupra fenbendazolului.

Cum acționează fenbendazolul asupra celulelor canceroase?

Fenbendazolul face parte din grupul compușilor benzimidazolici, la fel ca mebendazolul. Mecanismul său de acțiune este multidirecțional, de aceea este deosebit de potențial împotriva cancerului. Conform rezumatului Dr. Makis, fenbendazolul are cel puțin 12 tipuri de efecte antitumorale, dintre care cele mai importante sunt:

• Inhibarea microtubulilor: Fenbendazolul destabilizează microtubulii care formează citoscheletul, ceea ce inhibă diviziunea și proliferarea celulelor canceroase. Un mecanism similar stă la baza unor medicamente chimioterapice, de exemplu taxanii, doar că acestea au numeroase efecte secundare grave
• Blocarea utilizării glucozei: Celulele canceroase consumă cantități mari de zahăr ca sursă de energie. Fenbendazolul împiedică celulele tumorale să utilizeze glucoza, astfel înfometând celulele canceroase.
• Apoptoza și supresia tumorală (p53): Fenbendazolul crește nivelul proteinei supresoare tumorale p53 în celule. p53 este o proteină cheie care, în cazul unui ADN defectuos, inițiază moartea celulară (apoptoza). În multe tumori, funcția p53 este afectată și – așa cum am menționat mai sus – proteina spike a vaccinului COVID-19 poate, de asemenea, deteriora p53 în celule. Fenbendazolul poate ajuta, așadar, la restabilirea capacității de apoptoză în celulele canceroase, în special în cazul tumorilor „turbo”, unde defectul p53 ar fi putut accelera procesul bolii.
• Distrugerea celulelor stem canceroase: Celulele stem tumorale sunt responsabile pentru recidiva tumorii și metastazelor. Fenbendazolul inhibă aceste celule stem canceroase, reducând astfel șansele de recidivă și metastazare.
• Inhibarea mTOR și a altor căi de semnalizare: Fenbendazolul influențează mai multe căi de semnalizare intracelulară (de ex. mTOR), care joacă un rol în supraviețuirea și creșterea celulelor. Prin inhibarea acestora, slăbește și mai mult celulele tumorale.

Este important de subliniat că până în prezent nu a fost inițiat nici un studiu clinic amplu pentru a studia efectele antitumorale ale fenbendazolului. Acest lucru se poate datora parțial faptului că fenbendazolul nu este un medicament uman oficial, astfel încât companiile farmaceutice nu sunt interesate financiar în investigarea sa. Cu toate acestea, „versiunea umană” a fenbendazolului, mebendazolul, a fost deja subiectul mai multor studii clinice – despre aceasta vom vorbi în secțiunea următoare.

Descoperirea fantastică în tratamentul cancerului – ivermectină, mebendazol și fenbendazol

Împotriva căror tumori poate fi eficient?

Pe baza datelor de laborator și a experimentelor pe animale, fenbendazolul prezintă efecte împotriva unui număr surprinzător de mare de tipuri de cancer:

• Limfom (cancer al sistemului limfatic): Un studiu din 2023 a demonstrat că fenbendazolul este toxic pentru celulele de limfom, în timp ce nu afectează celulele splenice sănătoase. Dr. Makis notează că ivermectina are un efect mai redus asupra limfomului – deci fenbendazolul este deosebit de promițător aici.
• Cancer mamar triplu negativ (TNBC): Acesta este unul dintre cele mai agresive tipuri de cancer mamar, pentru care există puține terapii țintite. Conform unui studiu recent din 2023, fenbendazolul a demonstrat o activitate antitumorală semnificativă împotriva celulelor de cancer mamar triplu-negativ. Este de remarcat faptul că TNBC se numără printre tumorile care, conform experienței Dr. Makis, au apărut într-un mod „turbo”, foarte agresiv, la persoanele vaccinate COVID.
• Glioblastom (tumoare cerebrală): Într-o cercetare din 2022, fenbendazolul a inhibat proliferarea celulelor de glioblastom uman într-un mod dependent de doză. Glioblastomul este una dintre cele mai agresive tumori cerebrale și, din păcate, conform Dr. Makis, a devenit și mai frecvent la persoanele vaccinate ca și cancer „turbo”. Activitatea fenbendazolului este, prin urmare, un semn promițător și aici.
• Cancer colorectal: Tot în 2022, un grup de cercetare numit Park a demonstrat că în celulele de cancer colorectal rezistente la chimioterapie, fenbendazolul a crescut nivelul p53 și a intensificat apoptoza. Acest lucru sugerează că și în cazul tumorilor rezistente la chimioterapie ar putea merita încercat fenbendazolul, în speranța că va restabili vulnerabilitatea necesară pentru distrugerea lor.

Rezultatele de mai sus sunt dovezi de laborator și din experimente pe animale, dar care este situația la oameni? Pe lângă cazul lui Joe Tippins, au apărut și câteva studii de caz în literatura medicală de specialitate.

• În 1976, s-a publicat deja un experiment uman în care s-a administrat fenbendazol oamenilor împotriva infecțiilor parazitare – s-au utilizat în siguranță doze unice de 1 gram, chiar și de 1,5 grame, și a fost eficient în eliminarea infecției parazitare. Deci, în doze mici, cu siguranță nu este toxic pentru oameni.
• În 2021, în Japonia, a fost publicat cazul unei femei de 80 de ani, suferind de cancer pulmonar non-microcelular în stadiul 4. Această pacientă, în timp ce primea imunoterapie (pembrolizumab, adică Keytruda), a început să ia fenbendazol din proprie inițiativă. A folosit o doză extrem de mare: 1 gram/zi, administrat timp de 3 zile, urmat de 4 zile de pauză (aceasta este, în esență, de cinci ori doza lui Joe Tippins). După o lună, valorile enzimelor hepatice ale pacientei au crescut, motiv pentru care medicii i-au oprit administrarea fenbendazolului, iar funcția hepatică s-a normalizat. Grupul de medici nu a observat o reducere a tumorii și a considerat că fenbendazolul nu a fost util, ci a cauzat doar leziuni hepatice. Dr. Makis subliniază însă că tonul articolului a fost destul de părtinitor – autorii erau sceptici de la bun început față de „informațiile de pe internet” și au atribuit totul fenbendazolului. Nu au exclus posibilitatea ca tumora sau imunoterapia să fi contribuit la creșterea enzimelor hepatice și nici nu s-a clarificat ce s-a întâmplat cu tumora pe termen lung după întreruperea fenbendazolului. În orice caz, acest caz îndeamnă la prudență: în doze prea mari, fenbendazolul poate provoca suprasolicitarea ficatului, de aceea se recomandă control medical (analize de sânge pentru funcția hepatică) în timpul utilizării sale.

Protocolul cu Fenbendazol (după Joe Tippins)

Făcând clic pe rotița dințată de sub „Captions”, puteți selecta și subtitrarea în limba română a videoclipului.

De la protocolul original al lui Joe Tippins, mii de oameni au încercat fenbendazolul, iar astăzi există deja îndrumări privind dozajul acestuia. Dr. Makis a elaborat, de asemenea, o recomandare bazată pe experiențe:

• Doză inițială: 222 mg de fenbendazol pe zi, de preferință în timpul mesei sau după masă, timp de 6 zile consecutive, cu 1 zi de pauză. (Aceasta corespunde practic protocolului modificat al lui Joe Tippins, deoarece Tippins inițial a administrat medicamentul timp de 3 zile, urmate de 4 zile de pauză, apoi a trecut la ritmul de 6 zile de administrare, 1 zi de pauză.) 222 mg corespund de obicei unui plic de granule antihelmintice pentru câini (de ex., sub denumirea comercială Panacur-C).
• Doză crescută: dacă greutatea pacientului este mai mare sau tumora este deosebit de agresivă (de exemplu, dacă există suspiciunea de cancer turbo), doza poate fi crescută la 444 mg pe zi (aceasta corespunde la două plicuri de fenbendazol), tot în ritmul de 6 zile de administrare, 1 zi de pauză.
• Doză maximă: în cazuri foarte severe, avansate, se poate lua în considerare chiar și o doză zilnică de 888 mg – 1000 mg (1 gram) de fenbendazol, dar aceasta este considerată o doză de „ultimă instanță”. La această cantitate, este absolut recomandat să se verifice funcția hepatică lunar prin analize de sânge, pentru a detecta la timp eventualele probleme. (Să ne amintim: în cazul femeii japoneze, 1 g/zi a dus la creșterea enzimelor hepatice după o lună.)

Notă importantă: fenbendazolul este o substanță liposolubilă, de aceea este recomandat să fie administrat cu alimente grase pentru o mai bună absorbție (și Joe Tippins îl lua după masă). În plus, protocolul lui Joe Tippins includea mai multe suplimente alimentare, despre care știm astăzi că pot potența efectul fenbendazolului:

• Vitamina E: Tippins lua zilnic 400–800 mg de vitamina E împreună cu fenbendazolul. Un experiment pe animale din 2008 a constatat că, dacă fenbendazolul era administrat șoarecilor leucemici împreună cu vitamine, tumora regresa semnificativ mai mult decât cu fenbendazol singur sau doar cu vitamine. Mecanismul sinergiei combinației nu este clarificat, dar amestecul de vitamine (A, D3, B, E) a ajutat în mod clar efectul de reducere a tumorii al fenbendazolului. Sugestia Dr. Makis: dacă luăm fenbendazol, este recomandat să luăm și vitamina E. (Notă: Joe Tippins a declarat ulterior că vitamina E nu este neapărat necesară, mai ales dacă pacientul ia anticoagulante, deoarece vitamina E în doze mari poate provoca sângerări. Deci vitamina E este opțională, dar poate fi utilă.)
• Vitamina D: Dr. Makis subliniază că și vitamina D este o parte crucială a protocolului. Tippins a menționat vitamina E, dar în cercetări vitaminele A, D3, E, K au acționat împreună. De aceea, Dr. Makis recomandă și administrarea zilnică a 20.000 UI de vitamina D₃. Vitamina D este imunostimulatoare și, probabil, antitumorală, putând ajuta activitatea fenbendazolului. (Pe lângă aceasta, aș lua cel puțin la fel de multă vitamina A)
• Curcumină: Joe Tippins lua zilnic 600 mg de curcumină (substanța activă a condimentului turmeric, un puternic antiinflamator și posibil compus anticancerigen). Curcumina în sine s-a dovedit că inhibă mai multe tipuri de celule canceroase și, prin efectul său antiinflamator, îmbunătățește mediul tumoral. (Mult mai eficientă este curcumina lipozomală, din care trebuie consumată o cantitate de 1 g pe zi, de ex. din GAL Complex de turmeric 5 capsule sau din YiYa Kurkuma CurQfen® 4 capsule. )
• Ulei de CBD: Tippins a utilizat, de asemenea, 25 mg de ulei de CBD (canabidiol, extractul non-psihoactiv al canabisului). S-a demonstrat și despre CBD că induce apoptoza în anumite tipuri de cancer și inhibă metastazele, putând, de asemenea, ameliora durerea și inflamația la pacienții cu cancer. (cu codul de cupon hanna10 în magazinul Pure Gold Hemp primiți o reducere de 10%, nu primesc comision pentru asta, nu de aceea îl recomand, este produsul foștilor mei șefi, așa că îi cunosc sursa)
• Dietă:. Dr. Makis și alți medici integrativi subliniază și rolul dietei. Se recomandă minimalizarea zahărului și a carbohidraților rafinați („înfometarea” tumorii), consumul abundent de legume și fructe proaspete și combinarea dietei de tip ketogenic cu protocolul. Pe lângă fenbendazol, se menționează în mod special extractul vegetal numit berberină (500 mg/zi), care ajută la reducerea nivelului de zahăr din sânge. Recomand cu tărie să citiți: Cum să înfometăm cancerul fără a ne înfometa propriul corp și Dieta pentru Sănătate Perfectă – Slăbiți și trăiți sănătos cu ajutorul dietei umane optime

Nutriție funcțională pentru prevenție și recuperare

În ansamblu, protocolul cu fenbendazol este simplu și sigur: majoritatea pacienților tolerează bine dozele zilnice de 222–444 mg și s-au raportat puține efecte secundare. Cel mai important risc poate fi creșterea enzimelor hepatice la doze mari, de aceea se recomandă control medical în cazul utilizării pe termen lung. O întrebare frecventă este dacă, în comparație cu ivermectina, unul îl poate înlocui pe celălalt. Dr. Makis subliniază că, deși ambele sunt antiparazitare, sunt medicamente complet diferite, cu mecanisme diferite – deci nu sunt interschimbabile, dar pot fi chiar combinate, în funcție de starea pacientului.

Procurare: Fenbendazolul este un preparat veterinar, în Ungaria cel mai ușor se poate procura sub formă de tablete din farmacii veterinare, magazine pentru animale de companie (de exemplu Fedorcat). Deoarece utilizarea sa la om este off-label (neautorizată oficial), medicii nu îl vor prescrie, dar poate fi procurat legal ca medicament pentru animale mici. Prețul său este relativ scăzut, dar este importantă sursa de încredere (este recomandat să se evite anunțurile de pe internet din surse necunoscute, în schimb să se cumpere din farmacii sau de la medicul veterinar). Problema cu Fedorcat este că conține un colorant destul de dăunător: colorantul Roșu Allura AC (E129). Dacă dorim fenbendazol pur, atunci: DE AICI se poate comanda, dar nu livrează în Ungaria… Eventual, dacă aveți cunoștințe în România, atunci ACESTA nu are gust amar, este destul de tolerabil, excipientul aici este: Acid benzoic 8 mg – acesta este un excipient (vehicul), adică nu are efect terapeutic, dar îmbunătățește stabilitatea, conservabilitatea și solubilitatea preparatului. Acidum benzoicum (acidul benzoic) este un conservant comun care previne contaminarea microbiană, în special în preparatele lichide. Acidul benzoic se transformă în ficat în acid hipuric și se excretă prin rinichi. La pacienții cu boli hepatice sau renale cronice, descompunerea și excreția pot fi încetinite, ceea ce poate provoca toxicitate. Limita europeană pentru aportul zilnic este de aprox. 5 mg/kg corp/zi (de ex., la o persoană de 60 kg, aceasta este 300 mg). Preparatul românesc conține 8 mg la 100 mg, ceea ce este considerat o valoare foarte scăzută. Aș lua cu siguranță și extract de semințe de armurariu pe lângă acesta.

Efecte secundare: Fenbendazolul este în general bine tolerat de animale și, pe baza puținei experiențe umane, și de oameni. Nu are efecte toxice semnificative în doze normale. În doze foarte mari (1 g/zi timp de mai multe luni) poate provoca o creștere tranzitorie a funcției hepatice. Unele rapoarte menționează diaree ușoară sau disconfort gastric. Deoarece există puține date umane, utilizarea sa nu este recomandată în timpul sarcinii și alăptării (în experimentele pe animale, dozele mari din clasa benzimidazolilor pot provoca leziuni fetale). Este important de menționat, de asemenea, că gustul granulatului, pulberii sau pastei poate fi amar – este recomandat să fie administrat în capsule sau amestecat în iaurt pentru a evita gustul neplăcut.

Notă privind vitamina E: există o diferență clară între suplimentele alimentare pentru prevenirea cancerului și cele pentru tratarea cancerului. Există un punct de cotitură în dezvoltarea cancerului, când unii antioxidanți care sunt utili pentru prevenire (vitamina C și E în doze mici, administrate oral, precum și N-acetil-cisteina, cunoscută și sub numele de NAC, care este precursorul glutationului, principalul antioxidant), își schimbă brusc tabăra și încep să sprijine inamicul, făcându-l mai rezistent la apoptoză (moartea celulară), astfel, practic, imortalizând tumora. Vitamina C în doze mari este o altă poveste, aceasta exercită deja un efect prooxidativ și dăunează în mod specific tumorii. Cu toate acestea, NAC, vitamina C în doze mici (antioxidante) administrată oral, vitamina E, precum și CoQ10, toate reciclează principalul antioxidant, glutationul. Toate acestea trebuie evitate în timpul tratamentului chimioterapic. Deci, în ceea ce privește vitamina E, părerile sunt împărțite, eu nu aș lua-o, sau doar în mod pulsatil, dacă este absolut necesar.

Mebendazol – din antihelmintic uman, un ucigaș de tumori

Mebendazolul (cunoscut în Ungaria în trecut sub denumirea de Vermox) este o tabletă antihelmintică dezvoltată pentru uz uman, utilizată pe scară largă împotriva oxiurilor și a altor viermi intestinali. Este înrudit chimic cu fenbendazolul – de fapt, este „molecula sa soră” cu mici modificări. Are aprobare FDA pentru uz uman (spre deosebire de fenbendazol), astfel încât poate fi administrat oficial de către oameni (deși a fost înregistrat în principal pentru parazitoze). Companiile farmaceutice au încercat la un moment dat să repatenteze mebendazolul ca un „medicament anticancerigen” scump, dar în realitate este disponibil ieftin ca generic în multe țări.

De ce este promițător mebendazolul în tratamentul cancerului?

Mebendazolul face parte, de asemenea, din grupul compușilor benzimidazolici, la fel ca fenbendazolul, deci mecanismele lor prezintă o mare suprapunere. Dr. Makis a dedicat un episod separat de podcast mebendazolului, unde a rezumat esența acestuia: „mebendazolul este versiunea umană a fenbendazolului, aprobată de FDA, și are un efect antitumoral extrem de diversificat”. Cele mai importante mecanisme sunt practic identice cu cele enumerate pentru fenbendazol:

• Inducerea apoptozei și autofagiei: Și mebendazolul poate induce moartea celulară programată (apoptoza) și autodistrugerea celulelor (autofagia) în celulele tumorale.
• Inhibarea ciclului celular și a microtubulilor: Inhibă ciclul de diviziune al celulelor tumorale și destabilizează microtubulii, oprind astfel diviziunea celulară – la fel ca fenbendazolul.
• Inhibarea mTOR și a căilor de semnalizare a proliferării: Reduce activitatea căilor de semnalizare care ajută la supraviețuirea celulelor (cum ar fi mTOR).
• Inhibarea utilizării glucozei: La fel ca fenbendazolul, mebendazolul privează celulele canceroase de sursa lor de energie, împiedicând absorbția și utilizarea zahărului de către acestea.
• Creșterea nivelului de p53: Și mebendazolul crește nivelul proteinei supresoare tumorale p53, ceea ce ajută la inițierea distrugerii celulelor defecte.
• Distrugerea celulelor stem canceroase: Inhibă celulele stem tumorale, care sunt responsabile pentru recidivă.

În plus, mebendazolul are câteva proprietăți avantajoase care îl diferențiază:

• Trece bariera hemato-encefalică: Mebendazolul pătrunde în creier, astfel încât poate exercita efecte și asupra tumorilor cerebrale. Acesta este un avantaj imens, deoarece multe medicamente chimioterapice și alte medicamente nu pot trece bariera hemato-encefalică, fiind astfel ineficiente în cazul tumorilor cerebrale. O revizuire a literaturii de specialitate confirmă, de asemenea, că mebendazolul, datorită proprietăților sale lipofile, poate ajunge în țesutul cerebral și, de exemplu, în glioblastom a inhibat creșterea tumorii și a sensibilizat celulele la radioterapie și chimioterapie.
• Sigur și bine tolerat: Se administrează de decenii copiilor și adulților împotriva viermilor intestinali. Doza sa tipică este de 100 mg o singură dată (în cazul oxiurilor) sau 2×100 mg pe zi timp de câteva zile. Profilul său de efecte secundare este foarte blând: uneori poate apărea disconfort abdominal sau, rar, erupții cutanate. Efecte secundare grave aproape că nu există, toxicitatea sa este scăzută și, în majoritatea cazurilor, este bine tolerat. O contraindicație importantă este însă sarcina – nu se administrează femeilor însărcinate, deoarece în experimentele pe animale, dozele mari pot fi dăunătoare fătului.
• Activitate antitumorală extinsă: Numeroase cercetări au examinat efectul mebendazolului asupra diferitelor tumori. În modelele experimentale pe animale și culturi celulare, s-a dovedit eficient împotriva tumorilor cerebrale (gliom), cancerului mamar (în special TNBC), cancerului colorectal, cancerului pulmonar, cancerului gastric, melanomului, cancerului ovarian, leucemiei etc. De exemplu, într-un experiment pe animale din 2022, mebendazolul a prevenit dezvoltarea cancerului mamar triplu-negativ și a distrus tumorile deja formate, reducând și numărul metastazelor pulmonare. În același studiu, s-a demonstrat că mebendazolul a redus dramatic nivelul de integrină β4 – această proteină este importantă în formarea celulelor stem canceroase, astfel încât mebendazolul a inhibat probabil și procesele metastatice.
• Poate fi combinat cu terapia tradițională: Mai mulți cercetători au subliniat că mebendazolul poate potența efectul chimioterapiei și radioterapiei și poate ajuta la depășirea rezistenței la medicamente. Aceasta înseamnă că ar putea merita aplicat și ca supliment la tratamentele oncologice standard, nu neapărat în locul lor. De fapt, mai multe studii clinice sunt în desfășurare sau s-au încheiat, care au testat mebendazolul în combinație: de exemplu, a fost administrat pacienților cu glioblastom pe lângă chimioterapie (în doze de 800 mg de trei ori pe zi) sau pacienților cu cancer colorectal metastatic (în doze de 200 mg/zi) – și în unele cazuri s-a observat regresia metastazelor. Conform unui raport de caz, o metastază hepatică a unui cancer suprarenal avansat (carcinom adrenocortical) s-a micșorat, de asemenea, sub efectul mebendazolului. Acestea sunt rezultate promițătoare, deși sunt încă date din faze incipiente.

Per ansamblu, mebendazolul este un medicament ieftin, sigur și versatil, care intervine în numeroase puncte ale funcționării celulelor tumorale. Nu este de mirare că tot mai mulți îl consideră un potențial „medicament anticancerigen” – atât de mult încât în 2023 a apărut o revizuire cuprinzătoare a literaturii de specialitate privind efectele antitumorale ale mebendazolului. În aceasta, autorii afirmă că mebendazolul este un candidat promițător în terapia cancerului, în special pentru tratamentul tumorilor cerebrale, și s-au adunat numeroase dovezi preliminare privind eficacitatea sa în diferite tipuri de cancer.

Dozaj și protocol

Făcând clic pe rotița dințată de sub „Captions”, puteți selecta și subtitrarea în limba română a videoclipului.

Deoarece mebendazolul este un medicament uman, este disponibil sub formă de tablete (de obicei tablete de 100 mg). Doza tradițională antihelmintică (100 mg o singură dată) nu este, desigur, suficientă împotriva tumorilor – conform cercetărilor, pot fi necesare doze mai mari, administrate pe termen lung. Pe baza sugestiilor Dr. Makis și a rezultatelor clinice, s-au conturat următoarele linii directoare de dozaj:

• Doză inițială (în majoritatea tipurilor de cancer): 200 mg pe zi. Aceasta se realizează de obicei prin administrarea a 100 mg de tabletă de două ori pe zi (dimineața și seara). Aceasta este cantitatea care a fost deja considerată eficientă în rapoartele de caz (de ex., în cazul cancerului adrenocortical, cancerului colorectal) și este încă suficient de sigură.
• Doză crescută (pentru tumori agresive sau „turbo”): 500–1500 mg pe zi. Acest interval este considerabil mai mare, dar a fost utilizat în mai multe studii clinice. De exemplu, într-un studiu clinic de fază I pentru tumori cerebrale la copii, s-a testat o doză de 500–1500 mg/zi și a fost considerată tolerabilă. Conform Dr. Makis, 200 mg/zi probabil nu sunt suficienți pentru un cancer turbo agresiv, indus de vaccinul mARN, de aceea este mai bine să se tindă spre intervalul superior.
• Doză ultra-ridicată (în ultimă instanță): 4000 mg (4 g) pe zi. Un studiu clinic din 2021 a demonstrat că se poate ajunge până la 4 g cu mebendazol și încă nu provoacă efecte secundare toxice grave. Această doză a fost, desigur, administrată sub supraveghere medicală, în cadru experimental, dar esențial este că mebendazolul are o marjă de siguranță foarte largă. Dr. Mansoori și colaboratorii săi au confirmat într-un studiu din 2021 că până la 4 g pe zi nu s-a observat toxicitate care să limiteze doza. Acest lucru este important deoarece, dacă situația o justifică, se poate încerca și această doză mare (de exemplu, în combinație cu alte medicamente), dar și în acest caz se recomandă monitorizarea regulată a funcției hepatice și renale.

Dr. Makis a creat și un tabel rezumativ care clasifică dozele de mebendazol în patru categorii: scăzută (100 mg/zi – de ex., cu caracter preventiv sau ca tratament de întreținere în remisie), medie (200 mg/zi – doza inițială pentru majoritatea tumorilor), ridicată (500–1500 mg/zi – în cazul cancerelor agresive) și ultra-ridicată (4 g/zi – în cazuri extreme). La fiecare nivel, subliniază monitorizarea funcției hepatice și renale, deoarece, deși mebendazolul este sigur, pe termen lung, în doze mari, merită monitorizate reacțiile organismului.

Combinații: Mebendazolul este adesea menționat în protocoale împreună cu ivermectina sau fenbendazolul. Conform Dr. Makis, dacă cineva ia deja doze mari de ivermectină și mebendazol, poate că nu mai are nevoie de fenbendazol separat – dar aceasta este o chestiune de apreciere individuală. Toate cele trei medicamente acționează în moduri diferite, de aceea, în anumite cazuri, sunt aplicate chiar și în combinație triplă (un exemplu în acest sens este un articol publicat în septembrie 2024, care a prezentat un protocol combinat ivermectină–mebendazol–fenbendazol, printre autorii căruia se numără și Dr. Makis).

Procurare: Mebendazolul în Ungaria este un medicament eliberat pe bază de rețetă, disponibil și sub formă generică. În farmacii se eliberează pe bază de rețetă medicală (de obicei sub formă de tablete de 100 mg). Oncologii oficial nu obișnuiesc să-l prescrie pentru tratamentul cancerului. Poate fi procurat și din străinătate (de ex., din farmacii online) cu rețetă, dar este importantă sursa de încredere. Preț: în Ungaria este scump: 6 tablete (Vermox) 10.000 Ft (6×100 mg), în România același lucru 495 Ft, dar tot pe bază de rețetă.

Efecte secundare: Mebendazolul rareori provoacă efecte secundare. De obicei, pot apărea tulburări gastrice ușoare (greață, dureri abdominale) sau cefalee. În cazul utilizării pe termen lung, în doze mari, merită monitorizată și hemoleucograma: foarte rar poate apărea neutropenie (scăderea numărului de leucocite) sau creșterea enzimelor hepatice. Acestea din urmă sunt caracteristice în special albendazolului (un alt membru al grupului benzimidazolilor), dar literatura de specialitate menționează că tocmai de aceea se preferă mebendazolul, deoarece acesta suprasolicită mai puțin măduva osoasă și ficatul, chiar și în doze mari. Desigur, este interzisă administrarea în timpul sarcinii, așa cum se menționează și în prospectul medicamentului. Per ansamblu, însă, profilul de siguranță al mebendazolului în doze antitumorale este foarte favorabil: de exemplu, într-un studiu de fază I efectuat pe pacienți cu tumori cerebrale, doza a fost titrată până la 1500 mg pe zi, iar majoritatea au tolerat-o bine, fără efecte secundare grave.

Ivermectina – din medicament laureat cu Premiul Nobel, noua speranță în lupta împotriva cancerului

Ivermectina este poate cel mai cunoscut dintre cele trei medicamente menționate, datorită controverselor apărute în jurul său în timpul pandemiei de COVID-19. Inițial, a fost dezvoltată în anii ’70 ca antihelmintic și s-a dovedit atât de eficientă în combaterea bolilor parazitare (în special oncocercoza și elefantiazisul), încât inventatorii săi au primit Premiul Nobel pentru Medicină în 2015. Ivermectina este, așadar, autorizată pentru uz uman, ba chiar este considerat un medicament esențial pe lista OMS. Pe lângă efectul său antiparazitar, s-a descoperit însă că are numeroase alte efecte biologice – antivirale, antiinflamatoare și, nu în ultimul rând, antitumorale.

Imaginați-vă un pacient cu cancer în stadiu terminal, căruia medicii îi mai dau doar câteva luni de trăit. În această situație disperată, întâlnește brusc o informație surprinzătoare: există un medicament ieftin, cunoscut de mult timp, utilizat inițial împotriva paraziților, dar despre care unii medici susțin că poate combate și cancerul. Pacientul – agățându-se de ultimul fir de speranță – decide să încerce acest medicament. Este vorba despre tableta de ivermectină, acel „medicament antihelmintic pentru cai”, despre care am auzit atât de multe pro și contra în timpul pandemiei de COVID-19. Începe să ia ivermectină în doze mari zilnic și, după câteva săptămâni, se întâmplă ceva uimitor: conform rezultatelor analizelor de laborator, valorile care indică activitatea tumorii încep să scadă brusc. Cancerul, care părea de neoprit, pare să dea înapoi.

Aceasta nu este o legendă urbană despre o vindecare miraculoasă. Dr. William Makis a relatat exact astfel de cazuri într-unul dintre episoadele podcastului său „15 minute cu Dr. Makis”. Tema episodului 18 al emisiunii a fost utilizarea ivermectinei în doze mari în scop antitumoral, iar Dr. Makis a menționat mai multe exemple concrete în care starea pacienților cu cancer în stadiu terminal s-a îmbunătățit dramatic datorită acestei terapii neobișnuite.

De exemplu, s-a referit la cazuri de cancer colorectal în stadiul IV și cancer ovarian: la ambii pacienți s-a observat că, după începerea tratamentului cu ivermectină, valorile markerilor tumorali din sânge au scăzut spectaculos. Aceste cifre indică de obicei activitatea tumorii, astfel încât scăderea lor poate sugera că progresia cancerului a încetinit sau chiar s-a inversat. Conform unui alt raport, un medic diagnosticat cu cancer de vezică biliară în stadiul patru, în disperare de cauză, a apelat și el la ivermectină. A luat zilnic, timp de aproape un an, doza foarte mare de 2 mg/kg greutate corporală și, deși în primele zile a experimentat tulburări de vedere tranzitorii, acestea au dispărut rapid. Se pare că progresia bolii a încetinit cu acest tratament – oferindu-i timp pe care terapia tradițională nu l-ar fi putut asigura. Dr. Makis a menționat, de asemenea, un pacient a cărui prostată era sever mărită din cauza suspiciunii de tumoare, iar valoarea markerului tumoral PSA era de 89 ng/ml (ceea ce este extrem de ridicat). Acest bărbat a luat zilnic 45 mg de ivermectină timp de cinci săptămâni (la o persoană de ~100 kg, aceasta corespunde unei doze de aprox. 0,45 mg/kg greutate corporală), iar ca urmare, nivelul PSA a scăzut sub 10 ng/ml, în timp ce simptomele sale chinuitoare anterioare – de exemplu, urinarea frecventă nocturnă – au dispărut aproape complet. O astfel de îmbunătățire semnificativă nu se observă practic niciodată cu terapia tradițională într-un timp atât de scurt.

Văzând astfel de semne promițătoare, se pune pe bună dreptate întrebarea: dacă ivermectina este atât de promițătoare, de ce nu auzim mai multe despre ea în oncologie? De ce nu este utilizată pe scară largă în tratamentul pacienților cu cancer? Răspunsul, din păcate, nu constă în lipsa științei, ci mai degrabă în factori umani și de afaceri. Protecția brevetului ivermectinei a expirat – este vorba despre un medicament ieftin, generic. Nicio mare companie farmaceutică nu își leagă speranțe financiare de el, deoarece nu se poate realiza un profit semnificativ. Astfel, nu există cine să finanțeze studiile clinice la scară largă, necesare pentru acceptarea medicală pe scară largă. Este adevărat, până în prezent abia dacă s-a inițiat vreun studiu clinic oficial pentru testarea efectului antitumoral al ivermectinei. Deși numeroase studii arată rezultate promițătoare, dacă nu există voința economică (și politică) pentru continuare, lucrurile stagnează.

Mai mult, în ultimii ani, numele ivermectinei a devenit, din păcate, un „cuvânt tabu” în discursul public. În timpul pandemiei de COVID-19, unii medici și cercetători l-au propus ca posibil agent antiviral, însă sistemul medical și mass-media mainstream s-au opus vehement acestui lucru. Eticheta „antihelmintic pentru cai”, răspândită în presă, s-a lipit de medicament, iar mulți l-au considerat neserios. În această atmosferă polarizată, cu greu ar fi putut primi o largă publicitate orice informație despre o nouă utilizare favorabilă a ivermectinei – inclusiv potențialul său antitumoral. Potrivit Dr. Makis, ivermectina a devenit astfel victima unui fel de represiune: deoarece reprezintă o alternativă ieftină la tratamentele oncologice scumpe, anumite grupuri de interese nu au niciun interes să-i vadă succesul. Să ne gândim: dacă s-ar dovedi că o tabletă ieftină poate îmbunătăți semnificativ supraviețuirea pacienților cu cancer, acest lucru ar zgudui din temelii industria oncologică de miliarde de dolari și modelul de afaceri al numeroșilor investitori. Oare câte tratamente promițătoare, neconvenționale, au fost deja măturate de pe masă doar pentru că nu se potriveau intereselor economice? Este regretabil, dar în medicină, uneori, profitul este un motor mai puternic decât pasiunea pentru vindecare – consideră Dr. Makis.

Cum acționează ivermectina asupra tumorilor?

Făcând clic pe rotița dințată de sub „Captions”, puteți selecta și subtitrarea în limba română a videoclipului.

Ivermectina este o moleculă extrem de versatilă, iar mecanismele sale de acțiune antitumorală sunt, de asemenea, diverse. Pe baza literaturii științifice și a rezumatului Dr. Makis, pot fi evidențiate următoarele puncte principale:

• Inhibarea diviziunii celulare: Ivermectina inhibă direct proliferarea celulelor canceroase. Unele studii indică faptul că intervine în calea Wnt/β-catenină, o cale importantă de semnalizare în creșterea și diferențierea celulelor. Prin inhibarea acesteia, poate opri creșterea tumorii.
• Inducerea apoptozei: În celulele multor tipuri de cancer, ivermectina a indus moartea celulară programată. De exemplu, pe linii celulare de cancer ovarian, leucemie și cancer colorectal, s-a demonstrat că, după tratamentul cu ivermectină, în celulele canceroase au apărut semne apoptotice (fragmentarea ADN-ului, activarea enzimei caspazei etc.).
• Inhibarea angiogenezei: Tumorile au nevoie de noi vase de sânge pentru a crește. Ivermectina poate reduce formarea vaselor de sânge în tumori (efect anti-angiogenic), astfel, practic, „înfometând” tumora de oxigen și substanțe nutritive.
• Inhibarea metastazelor: Cercetările au descoperit că, sub efectul ivermectinei, invazivitatea și mobilitatea celulelor canceroase au scăzut, astfel încât acestea au fost mai puțin capabile să formeze metastaze. De exemplu, pe linii celulare de cancer mamar, ivermectina a redus capacitatea lor de migrare și invazie.
• Modularea sistemului imunitar: Ivermectina are efect antiinflamator și, conform unor date, poate crește activitatea antitumorală a sistemului imunitar. Poate fi capabilă să stimuleze celulele imune în recunoașterea cancerului și să reducă imunosupresia cauzată de tumoră.
• Protecția celulelor sănătoase: Interesant, în timp ce dăunează celulelor canceroase, unele studii sugerează că ivermectina protejează o parte a celulelor sănătoase de efectele dăunătoare ale chimioterapiei sau radioterapiei, putând astfel crește indicele terapeutic al terapiei (adică menajează mai bine celulele normale decât pe cele canceroase).

Un articol cuprinzător din 2020 a subliniat efectele antitumorale puternice ale ivermectinei: în mai multe tipuri de celule canceroase, a inhibat proliferarea, formarea metastazelor și formarea de noi vase de sânge. Este important de subliniat că acestea sunt în principal rezultate preclinice (de laborator și din experimente pe animale), dar sunt atât de convingătoare încât astăzi au fost inițiate mai multe studii clinice cu ivermectină la pacienți cu cancer.

De exemplu, în 2023 a început un studiu american de fază I/II, în care ivermectina este testată în combinație cu imunoterapia la pacienți cu cancer mamar triplu-negativ metastatic. Mai mult, a apărut o revizuire a literaturii de specialitate care pune întrebarea: „A sosit timpul pentru repoziționarea ivermectinei în tratamentul cancerului?” – referindu-se la datele preclinice pozitive acumulate.

Rezultate și cazuri

Dr. Makis menționează mai multe exemple în care ivermectina poate fi utilă pentru diferite tipuri de cancer:

• Cancer pancreatic: Conform unei cercetări japoneze, ivermectina a potențat sinergic efectul unei terapii enzimatice experimentale în celulele de cancer pancreatic și, administrată împreună, a distrus complet celulele tumorale pancreatice în laborator.
• Cancer de vezică urinară: În 2024, cercetători chinezi au demonstrat că ivermectina a inhibat creșterea celulelor de cancer de vezică urinară uman, inducând stres oxidativ și leziuni ADN în acestea. Acest lucru sugerează că ar putea merita încercată și împotriva tumorilor vezicii urinare.
• Cancer mamar: Mai multe studii susțin efectul ivermectinei în cancerul mamar. O cercetare centrată la Cedars-Sinai evaluează în mod specific ivermectina la pacienți cu TNBC metastatic – aici scopul este de a vedea dacă combinația îmbunătățește eficacitatea imunoterapiei (inhibitor PD-1).
• Cancer colorectal, leucemie, cancer ovarian etc.: La nivel preclinical, s-a găsit practic un efect pozitiv la aproape toate tipurile de tumori investigate. Câteva exemple: în modelele de șoarece cu cancer ovarian, a încetinit creșterea tumorii; în celulele leucemice, a indus moartea celulară programată; iar în cancerul colorectal, a distrus celulele asemănătoare celulelor stem.

Deși poveștile de vindecare umană concrete doar cu ivermectină sunt mai puțin cunoscute, Dr. Makis menționează că, atât în practica sa, cât și în cercul colegilor săi, au existat pacienți cu cancer avansat care au reacționat surprinzător de bine atunci când au primit (și) ivermectină. De exemplu, menționează că a existat o îmbunătățire și în cazurile în care fenbendazolul singur nu a avut efect, dar, completat cu ivermectină, a început regresia tumorii. În schimb, s-a întâmplat și ca fenbendazolul să nu funcționeze, iar mebendazolul da, sau invers – și din aceasta se vede că reacția la un anumit medicament depinde de individ.

Dozare – Ivermectină „în doză mare”

În mod tradițional, doza de ivermectină împotriva paraziților este de 0,2–0,4 mg/kg greutate corporală (pentru un adult mediu de 70 kg, 12–24 mg). Cu toate acestea, în utilizarea antitumorală, se recomandă protocoale cu doze mai mari, „high-dose” (doză mare). Dr. Makis a distins patru categorii de protocoale pentru ivermectină – în funcție de agresivitatea tumorii:

• Protocol de bază: 24 mg de ivermectină pe zi, 7 zile pe săptămână. Aceasta corespunde unei doze de aproximativ 0,3 mg/kg greutate corporală, care se află deja în intervalul superior al dozei obișnuite antiparazitare. Aceasta poate fi considerată o doză generală de întreținere sau preventivă, precum și un punct de plecare pentru tumorile mai puțin agresive.
• Protocol crescut (pentru cancere „Turbo”): până la 1 mg/kg greutate corporală pe zi. Aceasta este o cantitate foarte mare – de ex., la o persoană de 70 kg, 70 mg pe zi, adică aproape de 3 ori doza maximă obișnuită. Dr. Makis menționează că, în cazurile severe, agresive (de ex., tumoare turbo post-vaccin), o astfel de doză poate fi justificată pe termen scurt. Desigur, și aceasta se administrează zilnic, continuu, de obicei în combinație cu alte medicamente (fenbendazol/mebendazol, vitamine etc.).
• (Dr. Makis menționează și un caz extrem în care, în experimente pe animale, s-au administrat 30–50 mg/kg greutate corporală de fenbendazol timp de 5 zile – ceea ce, extrapolat la om, ar fi o doză incredibilă; pentru ivermectină nu există informații despre astfel de încercări extreme, dar și 1 mg/kg este considerat foarte mare.)

Ca și componentă specifică a protocolului, ivermectina este inclusă și în protocolul nou, îmbunătățit Joe Tippins al Dr. Makis: conform acestuia, schema originală a lui Tippins cu fenbendazol+suplimente a fost completată cu 24 mg de ivermectină pe zi, iar în cazurile severe, crescută până la 1 mg/kg. Pe lângă aceasta, rămân curcumina 600 mg și uleiul de CBD (1-2 picături pe zi, adică aprox. 167–334 mg) ca suplimente, precum și vitamina D menționată anterior și o dietă cu conținut scăzut de zahăr. Interesant este că vitamina E nu mai este considerată obligatorie de către Tippins (în anumite cazuri – de ex., la cei care iau anticoagulante – poate fi chiar de evitat), astfel încât în noul protocol nu mai apare ca element important.

Procurare: Ivermectina în Ungaria nu este în prezent comercializată pentru uz uman în medicină (nici înainte de COVID nu prea era, deoarece în țara noastră bolile țintă nu sunt endemice). Este disponibilă sub formă veterinară (de ex., pastă pentru cai, injecție), dar nu este ideală pentru consum uman. Din străinătate, însă, se poate comanda ivermectină umană sub formă de tablete, iar unele clinici private din țară au procurat-o ca preparat. Pe bază de rețetă medicală, poate fi importată oficial individual. Ca soluție alternativă, unele farmacii o pot prepara și ca preparat magistral (deși acest lucru trebuie investigat). Prețul ivermectinei pe piața neagră a crescut foarte mult în perioada COVID, dar din surse farmaceutice, în mod normal, nu este un medicament scump (câteva sute de forinți costă o tabletă de 12 mg în străinătate). Important: forma veterinară (de ex., pastă pentru șa pentru cai) trebuie utilizată doar în ultimă instanță, deoarece este dificil de dozat cu precizie și poate conține aditivi. Cea mai bună este forma de tabletă, destinată uzului uman.

Efecte secundare: Ivermectina a fost administrată în siguranță de milioane de oameni împotriva parazitozelor. În doze mici, este de obicei bine tolerată. Posibile efecte secundare: amețeli ușoare, greață, cefalee, erupții cutanate. La doze foarte mari (de câteva ori doza normală), teoretic pot apărea simptome neurologice (somnolență, tulburări de coordonare), deoarece ivermectina poate influența și procesele nervoase GABA-ergice. Cu toate acestea, în studiile clinice – de ex., în contextul Covid – s-a administrat o doză zilnică de 0,6 mg/kg greutate corporală timp de mai multe zile și nu au apărut probleme grave. Este important ca ivermectina să poată interacționa cu anumite medicamente (de ex., anticoagulante, ciclosporină), acestea trebuie luate în considerare. Per ansamblu, profilul său de siguranță este favorabil, ceea ce reprezintă un mare avantaj în terapia cancerului: un oncolog nu trebuie să se teamă de efectele secundare drastice caracteristice chimioterapiei dacă administrează ivermectină ca supliment.

Importanța medicamentelor off-label și reutilizate în tratamentul cancerului

Exemplul fenbendazolului, mebendazolului și ivermectinei atrage atenția asupra unei schimbări importante de paradigmă în oncologie: repoziționarea medicamentelor. În loc să vedem întotdeauna soluția în dezvoltarea de molecule complet noi, scumpe, merită să ne uităm și printre medicamentele deja existente, ieftine și sigure, pentru a vedea dacă nu există printre ele unele care ar putea fi eficiente împotriva cancerului.

Dezvoltarea de noi medicamente antitumorale durează 10-15 ani și costă miliarde de dolari, iar în multe cazuri oferă doar câteva luni de supraviețuire în plus pacienților cu metastaze. În schimb, strategia de repurposing (reutilizare) oferă posibilitatea de a scurta calea: utilizăm pentru tratamentul cancerului medicamente despre care știm deja că sunt sigure pentru oameni, doar că inițial au fost autorizate pentru alte boli. Aceasta este o abordare eficientă din punct de vedere al costurilor și rapidă, care poate fi deosebit de importantă în contextul provocărilor actuale – de exemplu, tumorile „turbo”.

Dr. Makis și alți medici inovatori din întreaga lume constată că ghidurile oncologice oficiale sunt adesea refractare la tratamentele off-label. Acest lucru se datorează parțial faptului că majoritatea dovezilor sunt la nivel preclinic sau de studiu de caz, nu studii clinice la scară largă. Cu toate acestea, tot mai multe povești „anormale” ies la iveală: pacienți în stadiul patru, care au epuizat toate terapiile standard, dar totuși obțin îmbunătățiri cu unul dintre medicamentele antihelmintice sau alte medicamente repoziționate. Astfel de vindecări documentate – precum cazul lui Joe Tippins cu fenbendazol – demonstrează că este posibilă recuperarea chiar și din cancerul în stadiu terminal, dacă găsim călcâiul lui Ahile al tumorii și medicamentul potrivit (în cazul nostru, un antihelmintic) pentru a-l combate.

Importanța medicamentelor reutilizate este demonstrată de faptul că unii medici s-au unit și au creat grupul de lucru oncologic al organizației numite FLCCC, care cercetează în mod specific aplicarea anticancerigenă a medicamentelor similare ivermectinei și asociaților săi. În 2024, a apărut un articol (Baghli et al.), care a publicat primul protocol revizuit de colegi pentru utilizarea combinată a ivermectinei, mebendazolului și fenbendazolului la pacienții cu cancer. Printre autori se numără Dr. Paul Marik (un cunoscut profesor de terapie intensivă) și Dr. William Makis. Acest protocol – un fel de tratament ortomolecular hibrid – combină efectul celor trei antihelmintice cu vitamine și alte suplimente și este destinat tocmai cazurilor greu de tratat, cum ar fi tumorile turbo.

De asemenea, Jane McLelland, menționată anterior, a dedicat o întreagă carte acestei teme. Potrivit medicilor săi, Jane McLelland mai avea doar câteva săptămâni de trăit în 1999, când cancerul său de col uterin a metastazat la plămâni. Kinetoterapeuta de 35 de ani, agățându-se cu tenacitate de viață, nu a renunțat însă: înarmată cu cunoștințele sale medicale, s-a cufundat în cercetările legate de cancer. Spre deosebire de metodele convenționale de tratament, nu a încercat să distrugă tumorile, ci să le oprească evoluția: să priveze celulele maligne de hrană, fără ca ea însăși să se înfometeze. Combinația dintre „dieta de înfometare a cancerului”, suplimentele alimentare și medicamentele mai vechi, utilizate într-un mod nou, a funcționat: Jane s-a vindecat de boală, este asimptomatică și astăzi, iar metoda revoluționară de înfometare a cancerului este utilizată de tot mai multe clinici și medici.

În concluzie: trioul fenbendazol, mebendazol și ivermectină poate reprezenta o nouă rază de speranță în tratamentul cancerului, în special pentru acei pacienți la care terapiile tradiționale au eșuat. Aceste medicamente atacă tumora pe mai multe fronturi – de la privarea de energie, la forțarea sinuciderii genetice, până la stimularea sistemului imunitar. În același timp, sunt blânde cu organismul, de obicei nu provoacă efecte secundare grave și costă câțiva lei în comparație cu medicamentele oncologice extrem de scumpe.

Desigur, nu sunt panacee: nu ajută pe toată lumea și nu înlocuiesc tratamentul chirurgical, chimioterapic sau radioterapic, dacă acestea sunt indicate. Cu toate acestea, oferă o excelentă oportunitate ca tratament complementar (de ex., administrarea de mebendazol pe lângă chimioterapie pentru a combate rezistența, sau ivermectină pe lângă imunoterapie pentru un efect mai bun). De asemenea, pacienților în stadiu terminal – care, din punct de vedere medical, „nu mai au nimic de pierdut” – le pot oferi o ultimă șansă la vindecare sau la prelungirea supraviețuirii.

Cel mai important este să se inițieze un dialog deschis între medici și pacienți cu privire la utilizarea acestor medicamente. Utilizarea medicamentelor off-label este complet legală și etică atunci când pacientul își dă consimțământul informat și nu există o alternativă mai bună. În mod ideal, în viitor, eficacitatea acestor medicamente va fi susținută și prin studii clinice, astfel încât să poată fi integrate în îngrijirea oncologică sub forma unor protocoale bazate pe dovezi științifice. Până atunci, pe baza datelor disponibile, pacienții și medicii lor interesați de terapiile alternative împotriva cancerului pot lua în considerare utilizarea fenbendazolului, mebendazolului, ivermectinei în cadrul unui experiment medical individual, sub strictă supraveghere medicală.

În cele din urmă, scopul este întotdeauna de a îmbunătăți șansele pacientului la vindecare. Iar pentru aceasta, merită luate în considerare toate instrumentele posibile – chiar dacă instrumentul se întâmplă să fie antihelminticul câinelui sau o tabletă veche, uitată, din fundul dulapului cu medicamente.

Tabel rezumativ: Fenbendazol, Mebendazol, Ivermectină în tratamentul tumorilor

Coș Iherb pentru comandă

Am alcătuit un coș, evident poate fi modificat, dar acestea sunt produse de bună calitate, testate, pentru care și mie mi-a luat mult timp să le experimentez și să mă documentez. Am încercat să selectez cele mai bune produse din punct de vedere al raportului preț-calitate. În Ungaria, livrarea este gratuită, dar valoarea coșului nu poate depăși 643,99 lei, așa că trebuie împărțit coșul în două sau comandate cantități mai mici, dar cu cantități mai mari, care ajung pentru luni de zile, se poate ieși mult mai bine financiar. Vitamina K-complex și K1, de exemplu, sunt mai ieftine la GAL, dacă comanzi și curcumina de acolo, uleiul de pește omega 3 GAL poate fi, de asemenea, foarte util în cazul bolilor canceroase. Restul sunt mai ieftine pe iHerb: https://iherb.co/a9mobDG3
Ciuperca coada-curcanului: https://www.suplimenteoriginale.ro/turkey-tail-mushroom-swanson.html/

Exemplu de protocol Dr. Makis

Protocolul variază individual în funcție de starea fiecăruia, acesta este doar un EXEMPLU, nu o recomandare!!

Melatonină

Eu nu aș lua-o așa, ci conform dozajului lui Doris Loh. Scopul este ca nivelul de melatonină din sânge să rămână ridicat pe tot parcursul zilei, deoarece numai așa poate exercita un efect asupra proceselor fiziologice celulare numite separare de fază lichid-lichid, care joacă un rol important, de exemplu, în reglarea celulelor canceroase. Doza zilnică recomandată este de: 2–10 grame, împărțită în mai multe prize. Timpul de înjumătățire al melatoninei este scurt, de aceea, ideal, este necesară administrarea la fiecare 4 ore pentru a menține efectul.

Schemă de dozaj exemplificativă (de 6 ori pe zi):

• La trezire (T+0): 1 capsulă (≈ 0,33 g)
• +4 ore (T+4h): 1 capsulă
• +8 ore (T+8h): 1 capsulă
• +12 ore (T+12h): 1 capsulă
• +16 ore (T+16h): 2 capsule
• +20 ore (T+20h): 2 capsule

Dacă nu există trezire nocturnă la ora T+20h (adică aproximativ la mijlocul somnului), atunci doza de seară, înainte de culcare, ar trebui să fie combinată în 4 capsule (≈ 1,35 g), pentru a rezista pe parcursul somnului fără suplimentare. Acest program ar trebui menținut timp de câteva zile, apoi doza zilnică poate fi crescută treptat la dublu, iar ulterior chiar și la triplu, în funcție de toleranța individuală și de obiectiv.

Notă tehnică: capsulele menționate aici conțin fiecare aproximativ 350 mg de melatonină (±10%). Acestea le puteți prepara singuri dacă cumpărați melatonină „în vrac” sub formă de pulbere de undeva.

⚠️ Important: melatonină, glicemie și rezistență la insulină

Melatonina în doze mari poate induce rezistență fiziologică la insulină, deoarece reduce producția de insulină atâta timp cât nivelul său sanguin este ridicat. Acest lucru în sine nu este dăunător, însă dacă cineva ia melatonină și în timpul meselor, trebuie să fie deosebit de atent la aportul de carbohidrați, deoarece creșterea glicemiei după masă poate fi mai semnificativă. Eu nu am experimentat niciodată așa ceva, dar pacienții cu cancer ar trebui oricum să își monitorizeze constant glicemia, pentru ca aceasta să nu depășească niciodată 7,7 mmol/l.

Recomandare pentru automonitorizarea glicemiei:

• După mese, în special în primele zile, este recomandat să se măsoare glicemia la fiecare jumătate de oră timp de 2 ore.
• Scop: glicemia să nu depășească valoarea de 7 mmol/l, sau dacă o depășește, atunci doar maximum 30 de minute să fie peste 7.
• Dacă este disponibil: utilizați un monitor continuu de glicemie (CGM) 0–24 ore, în acest caz scopul este ca să nu depășească valoarea de 7,7 mmol/l deloc, iar valoarea peste 7 mmol/l să nu fie mai mult de 30 de minute pe zi.

Exemplu de protocol Jane McLelland

FAZA DE ÎNFOMETARE, aceasta este atunci când nu se primește chimioterapie, radioterapie sau altă terapie OXIDATIVĂ, acelea sunt faze de UCIDERE sau KILL

În faza de UCIDERE, de exemplu, antioxidanții nu pot fi luați. Protocolul variază individual în funcție de starea fiecăruia, acesta este doar un EXEMPLU, nu o recomandare!!! În grupul de Facebook al Janei se găsesc numeroase protocoale gata făcute.

Recomandări pentru utilizarea vitaminei C și a antibioticelor în doze mici la pacienții cu cancer pentru a obține efectul prooxidativ

1. Vitamina C (Acid Ascorbic):

• Cantitate zilnică recomandată: 10-12g.
• Se recomandă începerea administrării vitaminei C (acid ascorbic) cu o cantitate de 8-10g pe zi.
• Cantitatea se recomandă a fi crescută treptat până la limita toleranței intestinale (până când nu apare diaree), de obicei până la 10-15g pe zi.
• Doza zilnică se recomandă a fi împărțită, administrându-se 1-3 grame la fiecare 1-3 ore.

2. Fenu-C:

• Se recomandă administrarea a 1 tabletă de Fenu-C la fiecare 3-4 ore.

3. Doxiciclină:

• Se recomandă administrarea a 50mg de doxiciclină de două ori pe zi (aceasta fiind considerată o doză mai sigură), deși efectul poate fi obținut și cu 20mg de două ori pe zi.
• Pe termen lung, 100-200mg pe zi pot fi administrate în siguranță.

4. Azitromicină:

• Se recomandă administrarea a 100-170 mg de azitromicină de trei ori pe zi.

Observații importante:

• Prin combinația dintre Fenu-C și acidul ascorbic simplu, teoretic se poate atinge un nivel sanguin eficient de vitamina C pentru efectul prooxidant.
• Prin combinația dintre doxiciclină și azitromicină se poate obține un efect pozitiv suplimentar asupra nivelurilor de vitamina C, în special în cazul tumorilor.
• Scopul este atingerea unui nivel tisular mai ridicat decât cel sanguin, care este foarte greu de măsurat în laborator. Fenu-C poate ajuta în acest sens, deoarece poate fi prezent în țesuturi în cantități mai mari decât în sânge.
• În cazul administrării intravenoase de vitamina C, aceste suplimente pot fi înlocuite.

Într-o măsurătoare comparativă efectuată în India, metoda HPLC a fost comparată cu procedurile de măsurare și stocare mai frecvent utilizate în Ungaria. Din măsurătoarea indiană menționată a reieșit și faptul că administrarea concomitentă a 5g de Fenu-C nu crește semnificativ mai mult nivelul de vitamina C din sânge decât 1g, de aceea administrarea a mai mult de 1-2g de Fenu-C odată probabil nu este indicată.

1. Dacă administrarea a 10g de acid ascorbic simplu pe zi nu provoacă diaree, se poate atinge deja un nivel sanguin mediu de vitamina C de aproximativ 220 microM pe tot parcursul zilei, care pe termen lung poate crește și la 250 microM.
2. La aceasta se poate adăuga Fenu-C, care se absoarbe printr-un mecanism diferit. Astfel, teoretic se poate atinge un nivel sanguin de vitamina C de aproximativ 500 microM, dacă se administrează 2 capsule de Fenu-C (1,4g Fenu-C) la fiecare 8 ore sau 1 capsulă (0,7g Fenu-C) la fiecare 4 ore, pe lângă minimum 10-12g de acid ascorbic simplu administrat fracționat pe parcursul zilei. (Acidul ascorbic simplu, administrat pe stomacul gol, la un pH gastric scăzut – la cel puțin 2 ore după masă – se poate utiliza mai bine.)

În plus, din studiile in-vitro se știe că, în prezența unei combinații de concentrații scăzute de doxiciclină și azitromicină, o concentrație mult mai mică de vitamina C (chiar și 200 microM) poate avea efect antitumoral. Această concentrație scăzută de antibiotice poate fi atinsă în sânge cu doze care, probabil, nu afectează semnificativ flora intestinală, fiind astfel considerate mai sigure. Mai exact, în cazul doxiciclinei, acest nivel poate fi atins probabil prin administrarea a aproximativ 2×20 mg pe zi. În cazul azitromicinei, acest lucru este mai incert, dar se poate lua în considerare administrarea a aproximativ 3x100mg pe zi. Doxiciclina în doze de 100-200mg pe zi poate fi administrată în siguranță pe termen lung în anumite cazuri. Pentru a asigura efectul dorit (ținând cont de incertitudinea dozei de azitromicină în atingerea nivelului sanguin țintă), se poate lua în considerare administrarea a 2x50mg de doxiciclină pe zi și a 3x100mg de azitromicină pe zi. Prin administrarea acestor antibiotice, împreună cu un aport de peste 10g de acid ascorbic pe zi, se poate atinge nivelul sanguin necesar pentru efectul antitumoral presupus al vitaminei C. În cazul posibilității administrării intravenoase de vitamina C, aceste suplimente pot fi înlocuite. În absența acesteia, se poate lua în considerare administrarea combinată a acidului ascorbic simplu, a Fenu-C și, eventual, a antibioticelor menționate.

La dozarea acidului ascorbic, toleranța intestinală este determinantă: cantitatea recomandată este cea mai mare posibilă care nu provoacă diaree. Aceasta poate varia individual (chiar și 15g sau 20g pe zi), dar, pe lângă substanțele active medicamentoase menționate, se poate atinge un nivel semnificativ de vitamina C începând chiar de la 10g pe zi.

Surse utilizate

• „15 minute cu Dr.Makis” – Episodul 020: MEBENDAZOL și CANCER
• „15 minute cu Dr.Makis” – Episodul 019: FENBENDAZOL și CANCER
• „15 minute cu Dr.Makis” – Episodul 018: IVERMECTINĂ în doză mare și CANCER
• Lu et al., 2022 – Efectele farmacologice și potențialele terapeutice ale ivermectinei
• Park et al., 2021 – Repoziționarea medicamentelor antihelmintice benzimidazolice ca terapii anticancerigene
• Aycock et al., 2011 – Succinatul de vitamina E pentru terapia cancerului
• Aycock et al., 2011 – Armurariul și potențialul său anticancerigen
• Berg et al., 2024 – CBD și cancer: revizuire actualizată
• Lissoni et al., 2020 – Melatonina ca agent anticancerigen potențial
• Fernandez et al., 2021 – Studii clinice ale melatoninei în oncologie
• Arredondo-Beltran et al., 2023 – Proprietățile anticancerigene ale lactoferinei
• Liao et al., 2021 – IP6 și efectele sale anticancerigene
• Zhang et al., 2021 – Artemisinina și Artemisia annua în tratamentul cancerului
• Shaban et al., 2024 – Timochinona din uleiul de chimen negru în terapia cancerului
• Li et al., 2017 – Berberina și efectul său asupra căilor de semnalizare în cancer
• Bektay et al., 2021 – Oleuropeina și mecanismele cancerului
• Ng et al., 2019 – Rolul vitaminelor D3 și K2 în modularea imunitară
• Habtemariam, 2020 – Ciupercile Coada Curcanului și activitatea anticancerigenă
• Nencioni et al., 2018 – Postul și cancerul: o revizuire a mecanismelor
• Gabel et al., 2022 – Postul intermitent și metabolismul cancerului
• Ng et al., 2012 – Usturoiul și extractul de usturoi maturat în prevenirea cancerului
• Wang et al., 2019 – Efectele anticancerigene ale ghimbirului și țintele moleculare
• Guzzo et al., 2002 – Profilul de siguranță al ivermectinei în doză mare
• Castro et al., 2020 – Ivermectină în doză mare în leucemia pediatrică (ClinicalTrials.gov)
• Desert Review, 2023 – Ivermectina și cancerul: medicii își împărtășesc experiențele

Studii citate

• Fenbendazol toxic pentru celulele de limfom, nu și pentru celulele splenice (2023)
• Efectul antiglioblastom al fenbendazolului, inhibarea diviziunii celulare dependentă de doză (2022)
• Park et al., 2021 – Efectul activator al fenbendazolului asupra p53 în celulele de cancer colorectal
• Mansoori et al., 2021 – Studiu de toxicitate al fenbendazolului cu doza de 4g pe zi
• Efectul inhibitor tumoral preclinical al ivermectinei: cancer mamar, cancer colorectal, cancer ovarian etc.
• 2024 – Ivermectina provoacă stres oxidativ și leziuni ADN în celulele de cancer de vezică urinară uman
• Ivermectina în tratament combinat a obținut regresie tumorală completă în cancerul pancreatic
• Clinica Cedars-Sinai – Studiu clinic ivermectină + imunoterapie în TNBC (2024–2025)
• Ivermectina și axa EGFR-Pgp: inversarea rezistenței la medicamente în chimioterapie